Biblioteca Municipală "Radu Rosetti" continuă, la alte dimensiuni desigur, activitatea Societății Culturale "Cosânzeana". Există în colecțiile actualei Biblioteci numeroase mărturii, extrase din publicațiile seriale ale vremii și fotografii din care se poate constata implicarea societății culturale, înființate în 1928, în viața culturală și artistică a comunei Onești (la acea vreme) prin organizarea unor variate manifestări și activități cu caracter permanent (șezători literare, teatru, recitaluri corale, seri de dans). 

    În 1936 Societatea Cosânzeana a dobândit personalitate juridică, funcționând în condițiile Legii 21/1924. Apariția "Legii pentru înființarea serviciului social" în 1938 (în care se menționează: "Celelalte societăți culturale, persoane juridice, sunt datoare să-și însușească programul de activitate al serviciului social și să colaboreze cu căminul cultural ca secție a lui") a condus la intensificarea ritmului activităților organizate în colaborare de Societatea "Cosânzeana" și Căminul Cultural "Spiru Haret", înființat în 1932.

    Din cauza evenimentelor impuse de participarea României în cel de-al doilea război mondial, activitatea culturală este întreruptă, iar o bună parte din fondul bibliotecii s-a deteriorat sau pierdut. În anul 1948 Biblioteca Societății Culturale "Cosânzeana" își reia activitatea în Căminul Cultural, transformându-se în 1950 în Bibliotecă Sătească. Colecțiile Bibliotecii au crescut de la 2.040 volume în 1950, 39.120 volume în 1968, la 72.350 volume în 1978, în 50 de ani de activitate Biblioteca reușind să concentreze aderențele culturale ale oneștenilor și să formuleze servicii culturale adecvate exigențelor acestora.

    După 1968 Biblioteca, devenită "Municipală", este o instituție importantă a spațiului cultural desemnat, dezvoltând și prelucrând științific fondul de carte, tipărind materiale informative, modernizând modalitățile de comunicare a colecțiilor și de diseminare a informațiilor, constituind un fond consistent de documente de interes local și alte colecții speciale care au oferit ample oportunități de informare și formare locuitorilor orașului și ai localităților din zonă.

    Cu toate disfuncționalitățile generate de condițiile impuse de sistemul trecut - planificarea centralizată în cultură, limitarea fondurilor și a posibilităților de opțiune în achiziția de documente, subdimensionarea personalului de specialitate, Biblioteca si-a găsit modalitățile de acțiune culturală cele mai apropiate solicitărilor beneficiarilor instituției. Oneștiul a constituit în perioada anilor 60-70 loc de "exil" pentru intelectualii de marcă, dar și perspectiva de realizare profesională pentru generații de absolvenți. Aceștia au căutat nu o dată în bibliotecă locul în care să poată disimula activități culturale mai puțin agreate de puterea politică a vremii. Semnificativ în acest sens rămâne cursul de educație muzicală susținut de renumitul muzicolog Eugen Pricope și de dr. Dorin Speranția.

    Prin efortul personalului încadrat, s-au îmbunătățit permanent formele de activitate biblioteconomică, astfel încât numărul beneficiarilor serviciilor oferite de bibliotecă a crescut constant, ajungându-se în anul 1990 la o frecvență anuală de 59.119 vizite, în comparație cu 7.337 în 1980.

    Deschiderea democratică de după 1990 a creat premisele intensificării activității și pe alte segmente specifice desfășurării vieții culturale in contextul economiei de piață. Ultimii ani au însemnat pentru bibliotecă o perioadă de efervescență culturală concretizată în organizarea unor manifestări de amploare, alături de cele intrate în tradiția bibliotecii (audiții muzicale, proiecții video, conferințe, lansări de carte, expoziții documentare).